Ce înseamnă o franciză din punct de vedere juridic? (Partea 1)
Ce este o franciză? Concept și definiție
Noțiunea de franciză (franchising sau franchise) definește atât operațiunea, cât și contractul cu aceeași denumire. În dreptul intern, definiția francizei se găsește în Ordonanța Guvernamentală nr. 52/1997, aceasta reprezentând un sistem de comercializare de produse, servicii sau tehnologii ce se sprijină pe colaborarea continuă dintre persoane fizice sau juridice, autonome din punct de vedere financiar și juridic și prin intermediul căreia francizorul acordă unuia sau mai multor francizați dreptul impunând concomitent și obligația de a exploata o afacere în conformitate cu conceptul de afaceri al francizorului.
Această definiție, deși o reia pe cea prevăzută în Codul deontologic european al francizei, este una echivocă datorită faptului că nu se poate pune semnul echivalenței între operațiunea francizei privită ca sistem de comercializare, și contractul de franciză. Drepturile și obligațiile părților, ce constituie obiectul contractului, iau naștere prin întâlnirea voinței părților, și nu, în mod direct, prin intermediul sistemului însuși.
Franciză – contract, avantaje și caracteristici
Contractul de franciză (franchising) reprezintă contractul prin care proprietarul unei afaceri – francizor (eng. franchisor/franchiser) – cedează dreptul de folosință al numelui firmei, al mărcii de comercializare a unor bunuri sau servicii aflate deja pe piață și care înregistrează succes, în favoarea unuia sau mai multor cumpărători – francizați (eng. franchesee). Privită în acest mod, franciza este acordul prin care sistemul de comercializare este pus în practică de către comercianți și prin intermediul căruia este conferit dreptul de a exploata o afacere. Prin intermediul contractului, francizatul aderă la rețeaua de franciză.
Unele caracteristici ale contractului de franciză sunt și caractere ale operațiunilor comerciale. Pachetul de servicii poate cuprinde know-how, mărci și însemne ale comerciantului, drepturi de autor, alte drepturi de proprietate intelectuală sau industrială, instruirea personalului, aranjarea localului sau a magazinului, cât și utilarea, mobilarea si aprovizionarea lui, consultanță, reclamă, plan de investiții, cât și orice alte acte de asistență comercială sau tehnică din partea francizorului.
Printre avantajele francizatului se numără beneficierea de renumele unei firme ce și-a dovedit deja viabilitatea pe piață cât și posibilitatea de a uzita de cunoștințele și experiența francizorului, ce constau în asistență tehnică și comercială inițială și continuă în vederea exploatării și dezvoltării afecerii francizorului.
Aceste avantaje sunt oferite în schimbul respectării standardelor de calitate a afacerii francizorului, cât și a plății unei taxe de intrare în afacere, unei taxe periodice și a unei taxe de publicitate, ultimele două taxe putând reprezenta câteva procente din cifra de afaceri a francizatului. Legislația permite atât cotribuția financiară directă, cât și cea indirectă. De asemenea, francizorul are dreptul de a controla permanent și constant calitatea serviciilor prestate sau bunurilor vândute de către francizat. În același timp, francizorul are obligația de a utiliza propriile mijloace financiare prin promovarea mărcii sale, în vederea dezvoltării și a viabilității produsului.
Legislația română face referire la criteriile pe baza cărora francizorul îi selecționează pe francizați, ținând cont de calitățile manageriale precum și de capacitatea financiară a acestora din urmă în vederea exploatării afacerii. Totodată francizorul este cel care obligația de a veghea la păstrarea identității și a reputației rețelei de franciză.
ATENȚIE!
Sunteți interesat să deschideți o afacere în franciză? Vă putem ajuta!
Click aici pentru a programa o consultație!
Tipuri de franciză:
Franciza industrială sau de producție (și de comercializare)
Franciza industriala este acea formă a contractului de franciză prin intermediul căreia francizatul fabrică el însuși produsele pe care le comercializează sub marca francizorului în conformitate cu indicațiile oferite de către francizor, care îi transmite informații referitoare la procedeele de fabricație, îi furnizează asistență tehnică, îi licențiază brevetul sau marca etc.
Acest tip de franciză este cel mai puțin răspândit, printre rețelele de franciză industrială se regăsește compania Coca-Cola.
În cadrul acestui tip de franciză sunt determinante transmiterea, cât și protejarea know-how-ului.
Franciza de distribuție
Franciza de distribuție surprinde acea specie a contractului de franciză cu ajutorul căreia francizatul vinde produse în magazin, sub marca francizorului. În această variantă, francizorul poate fi atât un producător care comercializează produse, cât și un distribuitor care achiziționează produse pe care apoi le revinde.
În situația în care francizorul este distribuitorul produselor, acesta dispune de trei variante de organizare a activității sale:
Acest tip de franciză se conturează în selecționarea produselor de către francizor și obligația acestuia de a-l aproviziona pe francizat, fiind cel mai răspândit tip de franciză.
De asemenea, trebuie făcută distincția între franciza de distribuție în situația în care francizorul este producătorul produselor, și franciza de producție în funcție de rolul francizatului. Dacă în cazul francizei de distribuție, francizatul are un rol de distribuire a produselor, în cazul francizei de producție, francizatul are rolul de fabricare a produselor.
Există posibilitatea ca francizorul să dezvolte o rețea de franciză de producție concomitent cu dezvoltarea unei rețele de distribuție.
Franciza de servicii
Franciza de servicii este aceea în temeiul căreia francizatul oferă un serviciu sub marca francizorului, respectând dispozițiile acestuia din urmă.
Apreciată ca figura tipică a francizei, atât calitatea know-how-ului cât și calitatea francizaților capabili de a-și însuși și aplica know-how-ul sunt esențiale.
Ținând cont de faptul că în cazul francizei de servicii, odată însușită tehnica și metoda de către francizați, aceștia pot părăsi mult mai ușor franciza decât în situația francizei industriale, care implică costuri mai ridicate în sarcina francizaților, este recomandat să se introducă în contract clauze de non-concurență și de protejare a know-how-ului.
O altă caracteristică a acestui tip este nevoia permanentă de asistență a francizaților impusă de specificul activității prestării serviciilor.
Franciza principală (master franchise)
Franciza principală însumează mai multe contracte de franciză, primul între francizor și francizatul principal și celelalte între francizatul principal și francizați.
Prin contractul principal francizorul cedează în favoarea francizatului principal dreptul de dezvoltare, de exploatare și de extinderea a rețelei de franciză, iar francizatul principal încheie alte contracte de franciză cu alți beneficiari. Rămâne la aprecierea francizorului dacă decide să încheie contracte direct cu francizați sau să încheie un contract de franciză principală pentru extinderea afacerii într-o anume arie geografică.
Franciza de stand (corner franchise)
Franciza de stand are în vedere faptul că activitatea ce face obiectul acestui tip de franciză se desfășoară doar într-o parte a magazinului unde francizatul comercializează și alte produse.
Cu privire la acest tip de franciză menționăm că trebuie impusă francizatului obligația de non-concurență conform căreia francizatului îi este interzis să comercializeze produse ce intră în concurență cu cele ce reprezintă obiectul contractului de franciză.
Acest tip de franciză se potrivește numai în cadrul unei francize de distribuție. Activitatea desfășurată de francizat este restrânsă, motiv pentru care atât know-how-ul, cât și asistența acordată de către francizor este redusă.
Prin raportare la contractele de cesiune marcă și cesiune de know-how, contractul de franciză înglobează obiectul acestor două tipuri de contracte.
Contractul de cesiune a mărcii are ca obiect transmiterea tuturor sau doar a unor drepturi referitoare la o anumită marcă pentru unele sau pentru toate produsele sau serviciile pentru care marca este înregistrată, independent de transmiterea fondului de comerț în care aceasta este încorporată. Cesiunea drepturilor asupra mărcii reprezintă doar o parte din obiectul contractului de franciză, în acest din urmă contract, afacerea derulându-se sub marca francizorului, fiind transmise și alte drepturi de proprietate intelectuală și industrială și accentul este pus pe folosința acestor drepturi și elemente, care nu se despind de fondul de comerț al francizorului.
Contractul de cesiune de know-how are ca obiect transmiterea know-how-ului, ce constă în informații sau cunoștințe utile ce servesc la fabricarea și utilizarea unui produs sau serviciu, scopul acestui contract fiind comunicarea însăși a cunoștințelor. În cazul contractului de franciză, know-how-ul reprezintă doar un mijloc de realizare a obiectului contractului, având ca obiect numai know-how-ul existent la momentul încheierii contractului de know-how, nu și comunicarea asupra îmbunătățirilor aduse conceptului, cum este cazul contractului de franciză.
Relativ la contractul de licență, contractul de franciză are un obiect mult mai vast.
Prin intermediul contractului de licență se transmite doar dreptul de folosință a unei mărci, brevet, desen, model, etc. pe o perioadă determinată, și prin intermediul contractului de franciză se transmite un ansamblu de drepturi de proprietate intelectuală și industrială în scopul dezvoltării, exploatării și extinderii unei afaceri, contract încheiat de asemenea, pe o perioadă determinată.
Evident, diferențele dintre contractul de franciză și ultimele trei contracte amintite sunt mai diversificate, însă vom reveni cu mai multe informații în acest sens, cât și o aprofundare a contractului și operațiunii de franciză în viitoare articole.
Pentru o protecție sporită, recomandăm înregistrarea acestor tipuri de contracte la autoritățile competente, pentru îndeplinirea formalităților necesare.